Sunt convinsa ca multi dintre noi cunoastem cel putin o opera scrisa de autorul despre care vom discuta astazi , Camil Petrescu. Nascut aproape de sfarsitul lunii prier , 22 aprilie 1894 reprezinta data nasterii marelui romancier , dramaturg , doctor in filozofie dar si poet , care a ales sa dea viata noului curent literar , modernismul . Rezultatele excelente la invatatura il vor transforma in bursier intern , mai apoi va absolvi ‘’Facultatea de Filozofie si Litere’’ in cadrul Universitatii Bucuresti .Pe parcursul Primului Razboi Mondial va participa ca si ofiter , iar trairile si sentimentele acestuia se vor regasi in romanul de debut ‘’ Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi’’.
Aceasta opera a fost sau este in prezent studiata de o multime de elevi romani insa astazi , eu va voi prezenta o alta perspectiva asupra scrierilor naratorului Camil Petrescu. Creatia literara pe care profesoara mea de limba si literatura romana a decis sa o studiem este ‘’Patul lui Procust’’ , debutul sau avand loc la ‘Editura ‘’Nationala-Ciornei’’ in anul 1933. Din punctul meu de vedere aceasta podoaba literara este cu adevarat deosebita , avand aparitii speciale , esente dar si aparente in interiorul ei .Punctul de plecare este acesta : incompatibilitatea in relatiile umane sau intentia de a impune un tipar prestabilit prin intermediul unor constrangeri. Ceea ce scoate in evidenta autorul este tehnica oglinzilor paralele , reliefarea persoanelor , a diferentelor umane , a nepotrivirii dar neavand puterea de a renunta la relatia cu persoana respectiva. In centrul romanului ‘’Patul lui Procust’’ se afla mai multe relatii de diferite tipare , toate incadrandu- se in incompatibilitate reversiva , ceea ce se intampla chiar si astazi , in perioada noastra.
De asemenea , semnificatia titlului nu se opreste numai aici ,’’Procust’’ in mitologia greaca , a fost un talhar provenit din Atica , care ataca persoanele ce se aflau pe soseaua dintre Atena si Megara. El îşi făcuse un obicei din a-şi tortura victimele, folosindu-se de două paturi din fier, unul mai mare şi altul mai mic. Cei care aveau trupurile mai lungi erau aşezaţi în patul mai mic şi Procust le reteza picioarele ca să corespundă dimensiunilor patului, iar celor mai scunzi le lungea picioarele ca să aibă dimensiunea patului mai mare. Tocmai de aceea opinia mea este aceasta : continutul romanului si legatura cu realitatea au construit din acest roman o sursa exemplara pe care fiecare tanar ar trebui sa il citeasca .
Literatura romana este extrem de frumoasa,deosebita si splendida ,noi oamenii , trebuie doar sa ii descoperim adevaratul sens pur si clar. De aceea , recomandarea mea este ca in urmatoarea zi in care timpul iti va permite , incearca sa citesti creatia lui Camil Petrescu , sunt sigura ca iti va aduce un plus de cunostinte in viata care te asteapta sa o descoperi!
