Ion Creangă-copilăria mea. Îmi amintesc și acum orele de limba română când studiam operele sale. Când totul era pur, înfășurat într-o pătură de primăvară. Ilustra copilăria prin etapele cele mai frumoase, asemenea unei flori care este plantată, îngrijită, la lumina soarelui. Și chiar dacă la un moment dat floarea se ofilește, niciodată nu-i vei uita frumusețea. Niciodată nu vom uita frumusețea copilăriei. Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă şi nevinovată şi drept vorbind, acesta-i adevărul. -Ion Creangă.
Autorul a trăit doar 52 de primăveri: primăveri în care a înflorit povești, primăveri cu ploi, furtuni, primăveri trăite. Născut la 1 martie 1837 în Humulești Moldova, Ion Creangă marchează începutul primăverii. 1 martie, o zi în care mărțișorul are o semnificație aparte. Astfel sărbătorim două evenimente care vor rămâne în istorie. Dar, de 85 de ani, 1 martie este și despre cel mai mare compozitor român în viață-Eugen Doga. Să ne bucuri cât mai departe încă mulți ani, maestre! Creangă…
Sinceritatea, iubirea și pasiunea pe care le-a pus in operele sale sunt chei, chei către o altă lume, o lume de basm, unde finalul fericit nu lipsește. Poveștile care s-au teleportat spre inima mea și au ajuns în suflet, transmițându-mi cele mai frumoase sentimente, revărsate în cuvânt sunt: Fata babei și fata moșneagului, Capra cu trei iezi, Povestea lui Harap-Alb, Punguța cu doi bani, Păcală, Amintiri din copilărie.
Faptul că prin Amintiri din copilărie autorul își dezvăluie viața, propria copilărie și tinerețe este de admirat, pentru că a avut încredere în cititorii săi. Nu i-a fost teamă să arate cine este, cu defecte sau calități.
Creangă este totodată autorul unuia dintre primele abecedare, care a apărut în anul 1867, a fost intitulat „Metodă nouă de scriere și citire” și a fost apreciat în acele vremuri în Moldova.
El era apreciat în cercul de prieteni pentru glumele sale. Îmi aduce aminte de o colegă care se află în aceeași situație. Nu oricine poate avea acest dar. Citatele mele preferate sunt:
-Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj
-Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos.
-Nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar și sărac ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când sunt, niciodată n-am fost.
Stilul său de a face haz de necaz ori de sine însuși, împletit cu momente de lirism și sensibilitate poetică, reprezintă o trăsătură a poporului român, cu o vitalitate excepțională și un optimism sănătos.
- este unul din Marii Clasici ai literaturii române, un scriitor realist, unul dintre cei mai cunoscuți și mai iubiți;
- de remarcat este faptul că în 1875 îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui.
S-au împrietenit în scurt timp, Eminescu fiind cucerit de hazul lui Creangă, de felul în care rostea vorbele, proverbele și zicătorile din popor, de mintea ageră pe care o avea. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului nostru național, scrie cele mai importante opere ale sale.
-în ciuda faptului că numele lui Creangă este adesea corelat cu societatea Junimii, el nu s-a integrat niciodată pe deplin in spiritul intelectualilor junimiști, ba chiar avea o părere negativă față de această grupare. Toate aceste împrejurări îl făceau pe Creangă să nu fie prietenul Junimii. Totuși, prietenia ce întemeiase cu Eminescu, dragostea lui pentru literatură și admirația pentru Maiorescu i-au îndreptat pașii spre această societate
-îi cunoștea pe junimiștii ce lucrau în învățământul ieșean fie ca
inspectori, fie ca sprijinitori ai manualelor sale, dar considera
că pentru menținerea comuniunii de idei privitoare la școala
romanească nu era neaparata nevoie să meargă și la seratele literare
unde, de prin 1874, o data cu venirea lui Eminescu și Slavici în Iași,
discuțiile literare deveniseră dominante și capataseră o noua organizare. Cu o asemenea convingere și în împrejurarile amintite, un singur motiv l-ar fi putut atrage pe renumitul învățător la întrunirile Junimii: hotărârea de a se dedica scrisului.
- despre întrunirile de la Junimea, Creangă nu păstrase tocmai bune amintiri. Lumea care alcătuia societatea aceasta era prea fină pentru apucăturile țărănești ale lui Creangă. Între atâția oameni citițiși umblați prin lume, răspopitul din Humulești se simțea stingher. Doar când povestea el anecdotele „porcești”, cum le numea singur, și care făceau să râdă, din toată inima, pe toți pudicii de la Junimea, Creangă se simțea între ai lui.;
Pe final, vreau să-i mulțumesc lui Ion Creamgă. Să-i mulțumesc pentru că a dat culoare, viață, speranță copilăriei mele. Din cuvinte a făcut artă, iar din sufletul meu o hartă care e în căutare continuă de povești și ghicitori. Să-i mulțumesc pentru că aduce primăvara în viețile noastre prin operele sale. Să-i mulțumesc că am înflorit odată cu descoperirea scrierilor sale. Să-i multumesc pentru că a fost el și a reprezentat tot ce înseamnă frumosul. Mulțumesc!
